Armani a' la bold si pestele in chiloti!

Intr-o dupa-amiaza de vara o ardeam cu niste cunostinte intr-o terasa. Suna mobilu' cu anonim si raspund cu chef de cearta. Ma irita si mai tare, ca o piscatura de urzica, raspunsul (cu tendinte de cretinism) la intrebarea : "cine e la telefon?"...o voce scursa ca ma aude imi spune : "da' ce draga m-ai uitat deja?". Oare a cata oara am auzit formula asta stupida de a scoate omu' din slapi?!?! Intr-un final se prezinta maimuta, si am fost la un pas sa-mi stea orbitu-n gat! O fosta instructoare de fitness, cu care o mai ardeam din cand in cand, imi spune ca s-a intors din Italia, unde fusese plecata in ultimul an. Imi zice ca mi-a ciordit dintr-un "mercato" (marsi, Rex!) si parfumul meu preferat, "zebra" de la D&G, si ca i-ar placea sa ne vedem sa mi-l dea. Interesat de ambele produse am invitat-o la un Pepsi (ca pe vremuri) la mine acasa.
Ma spalai, parfumai si frezai, stersei praful, si intinsei patul din dormitor.
Din-dang la usa, pleosnita in prag cu ochelari cu leu' intre ochi, maiout cu floricele fel si fel, o pereche de blugi pizdosi si niste ghetute cu sireturi dezlegate, care erau deja prea mult pentru ea. Nici urma de parfum pentru mine...
Satul de prea multa vorba si cu chef de "uter" cu parfum de Italia, curm cursul minciunilor-povestiri de prin Torino si ma sui pe ea dintr-o miscare eleganta. Tot trag de blugi, insa ea ma opreste. Vazand ca n-o scot la cap cu nebuna, ma gandesc ca-i e jena sa-mi arate crapata dupa atata vreme si o trag in dormitor unde e bezna. Mestereste ea ceva si pantalonii cad. O trantesc cu salele de saltea si trag de chiloti in jos...cand am zis ca am "chef de "uter" cu parfum de Italia" nu la asta ma gandeam. Ori si-a uitat vre-un broscar "falus" in ea acum un an si-a putrezit de-atunci, ori fata si-a pierdut sapunul. Ma sui, insa, pe ea si incep sa trag la rame...noroc ca sunt nefutut de destula vreme si deja tind spre terminare...dar cand sa rasuflu usurat, maimuta sare din "falus" si are chef s-o suga...ma feresc cat pot, caci pute a mort, la fel ca mitra ei. Dar fata se pare ca nu sesizeaza acest "minor amanunt", si-o ia in gura pofticioasa..."s-o fi obisnuit cu mirosu' ei" ma gandesc.
La plecare o grabesc spre usa, si-i spun pa fara nici un pupic de adio. In graba plecarii si-a uitat la mine ochelarii Versace al caror pret il calculez rapid, si pe noptiera un...ac de siguranta. Acesta pare sa fie motivul pentru care se ferea sa-si dea jos blugii in living, pe lumina. Nu mi-a dat ea parfumul promis, dar mi-a dat involuntar o pereche de ochelari de 2-300 oiro - pe care n-am luat decat 1,5 mil. lei.
Olteanul tot oltean ramane!

Olteanu' (caterinca.ro)