Drumul spre mare trece pe la tzara

Drumul spre mare trece pe la tzara

S-a terminat vara si peizanii care 5 luni pe an se ocupa de turism in zona litoraluilui romanesc o iau incetisor spre locurile natale. Acolo se retrag pentru a-si reincarca bateriile, la poarta, cu un ochi pe gainile care au iesit la strada si cu altul la masinile care trec, din care se mai aude din cand in cand: "Baga-mi-as "falus" in satul vostru care trebuie sa merg cu 60 la ora de cand cu radarele astea!".
In loc sa-si vada de gospodariile lor si eventual culturile din prejma acestora, tzaranii si mai ales tzarancile cu diploma de bac luata in resedinta de judet sunt deportati sezonier intr-o receptie de hotel sau pe langa mesele de la restaurante si terase. Locatie unde isi etaleaza cu dexteritate toate tehnicile de servire deprinse in cei 18 pana la 40 de ani de acasa, de la caz la caz.
Cu o astfel de tzaranca iau contact intr-un hotel unde vroiam sa ma cazez pentru o noapte. O intreb daca are camere. Zice ca da. II spun ca vreau pentru o noapte, zice ca nu se poate. Si asta cu o obraznicie de Baragan care m-a facut sa retin in portofel suta de mii cu care as fi rezovat rapid situatia si sa aleg calea mai lunga care presupunea intretinerea de relatii sexuale chiar inainte de a ajunge in camera de hotel.
Fara a insista pe metoda si pozitiile folosite, rezultatul a fost pozitiv. Dupa ce mi-am dat drumul directorul hotelului mi-a spus ca ar trebui sa-i inteleg ca le e greu sa inlocuiasca lenjeria doar pentru o nopte de cazare.
Afara ploua si eu ma gandesc cu jind la soarele de asta vara. Imi trec prin cap doua solutii de rentabilizare pentru un turism falimentar. Cea mai fireasca ar fi: tzaranii sa se ocupe de agricultura. Cum totusi este vorba de o utopie, vin cu a doua prupunere: daca nu este rentabil sa inlocuiti lenjeria dupa o noapte de cazare, dupa juma de ora de supt "falus" sub tejghea nu trebuie decat sa va stergeti la gura.

Bunicu (caterinca.ro)